Grupul de Comunicare Strategică (GCS) a anunțat, marți, noile reguli pentru carantină și izolare. Acestea intră în vigoare astăzi, odată cu Legea carantinării.

Cine va intra în carantină și care sunt excepțiile

Carantina persoanelor se instituie pe baza informațiilor științifice oficiale și a definiției de caz, la domiciliul persoanei, la o locație declarată de aceasta sau într-un spațiu special desemnat de autorități, pentru persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen care:

sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel național, european și internațional de către organismele competente în domeniu; au intrat în contact direct cu cel puțin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă.

Carantina instituționalizată

Carantina instituționalizată este cea în spații special desemnate de către autoritățile competente. Ea se impune în următoarele situații:

dacă persoanele declară pe propria răspundere că nu își pot asigura condițiile de separare fizică la domiciliu sau la locația declarată de acestea; în cazul nerespectării măsurii de carantină la domiciliu sau la locația declarată.

Dacă o persoană refuză să fie carantinată la domiciliu sau încalcă această măsură, deși a fost de acord cu ea inițial, atunci persoana ajunge în carantină instituționalizată.

Cât timp se impune măsura

Conform sursei citate, măsura se instituie pe durata perioadei de incubație specifice bolii. Apoi, măsura încetează la expirarea termenului specific perioadei de incubație.

Măsura poate înceta și înainte, în cazul în care persoana nu mai prezintă simptomele bolii: ”(…) sau anterior, ca urmare a confirmării persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen, cu sau fără semne și simptome sugestive specifice definiției de caz, din acel moment fiindu-i aplicabile dispozițiile privitoare la măsura izolării”. Deci după ce trec simptomele, persoana bolnavă iese din carantină, dar intră în izolare.

Izolarea

Izolarea se impune atât bolnavilor care prezintă simptomele bolii, cât și asimptomaticilor.

Izolarea persoanelor se instituie la domiciliul acestora, la locația declarată de acestea, în unități sanitare sau în locații alternative atașate acestora. Izolarea unei persoane se poate face și fără acordul acesteia, însă doar pe o durată de 48 de ore.

Ulterior, după ce expiră aceste două zile, ”se recomandă” prelungirea izolării.

Când se impune izolarea

Izolarea la domiciliu se impune dacă riscul de transmitere a bolii este redus. În plus, GCS arată că nu poate fi vorba de izolare la domiciliu dacă rata de transmisibilitate și calea de transmitere ”impun izolarea persoanelor exclusiv într-o unitate sanitară sau o locație alternativă atașată acesteia”.

Ce se întâmplă în caz de refuz

În cazul în care cineva refuză măsura izolării, cazul ajunge la DSP, care confirmă sau infirmă măsura.

Decizia se emite în cel mult două ore de la informarea făcută de medic și se comunică de îndată persoanei în cauză.

Când se încheie izolarea

Când persoana bolnavă este declarată vindecată, atunci aceasta poate ieși din izolare.

Minorii

În cazul minorilor, măsura izolării se instituie pentru acesta la domiciliul aparținătorului ori la locația declarată de acesta.

Atât măsura carantinării, cât și cea a izolării pot fi contestate în instanță.