De la „Goe în pijama” la „Goe curcubeu”. Statuia de la Gara de Sud a reușit, în trei ani, să treacă prin mai multe transformări decât multe dintre proiectele serioase ale orașului. Iar acum a ajuns, inevitabil, și în mijlocul unui scandal politic.
În Ploiești, orașul care se revendică cu mândrie drept orașul lui Ion Luca Caragiale, nici măcar o statuie a lui Domnul Goe nu poate sta liniștită pe peron. A fost nevoie de doar trei ani pentru ca personajul să treacă de la „Goe în pijama” la „Goe curcubeu”, iar de aici până la un comunicat politic cu acuzații de „pângărire” a simbolurilor culturale nu a mai fost decât un pas.
Statuia amplasată pe peronul Gării de Sud în iulie 2023, în cadrul Artown Festival, are aproape patru metri și a fost realizată de sculptorul Ciprian Tauciuc, cu intervenția artistică a lui Alex Baciu. Organizatorii au gândit-o ca pe un landmark contemporan, inspirat de personajul lui Caragiale și adaptat spațiului urban.
De altfel, încă de la început, Goe nu semăna tocmai cu imaginea clasică pe care o aveau în minte cei care au citit schița lui Caragiale. Avea haine reinterpretate, o pernă pe cap și brațele poziționate astfel încât mâinile să formeze o inimă. Ideea festivalului era una explicit artistică: un personaj cunoscut reinterpretat în cheia artei urbane contemporane.
Reacțiile de atunci au fost pe măsură. Unii ploieșteni au botezat statuia „Goe în pijama”, iar gestul mâinilor a generat inclusiv interpretări dintre cele mai… creative.
Dar timpul a trecut. Goe a rămas pe peron, oamenii s-au obișnuit cu el, iar statuia a devenit parte din peisajul Gării de Sud. Până acum.
În cadrul ediției recente a Artown Festival, statuia a primit o nouă intervenție cromatică, fiind revopsită într-o paletă multicoloră.
Dacă pentru artiști aceasta este o intervenție asupra unei opere de artă urbană, pentru PSD Ploiești situația a devenit motiv de protest politic.
Într-un comunicat transmis pe 18 septembrie, organizația municipală PSD a acuzat că statuia a fost transformată într-un instrument de „propagandă curcubeu” și a cerut îndepărtarea noii vopsele și revenirea la aspectul anterior. PSD susține că prin noua intervenție au fost acoperite elemente pe care le consideră definitorii pentru personajul lui Caragiale.
Tonul comunicatului este, trebuie spus, unul pe care probabil chiar Caragiale l-ar fi privit cu interes. PSD vorbește despre „pângărirea simbolurilor”, „agenda woke”, „experimente progresiste” și cere ca Ploieștiul să rămână „orașul lui Caragiale”.
Cu alte cuvinte, în 2026, Domnul Goe nu mai este doar un copil răsfățat care călătorește cu trenul fără bilet. Este deja subiect de politică locală. Aici apare și partea cu adevărat ploieșteană a poveștii.
În orașul lui Caragiale, un personaj literar a devenit subiect de dispută între artă și politică. Unii văd o intervenție artistică. Alții văd o agresiune asupra identității culturale.
Iar PSD Ploiești cere, oficial, ca statuia să fie readusă la forma inițială și ca cei responsabili să suporte costurile restaurării.
Numai că există o mică problemă în această poveste: nici forma din 2023 nu era tocmai Domnul Goe „ca în manual”. Opera a fost concepută încă de la început ca o reinterpretare contemporană. Artown Festival anunța atunci o sculptură care combina elemente clasice și moderne, iar mesajul intervenției era legat de iubire și compasiune.
Așadar, dacă respectăm logica protestului, ar trebui să ne întrebăm când anume s-a terminat Caragiale și a început „abaterea”: în 2026, când Goe a primit noile culori, sau încă din 2023, când Domnul Goe a apărut cu pernă pe cap și mâinile în formă de inimă? Întrebarea rămâne deschisă.
Ironia situației este că statuia a fost controversată aproape din momentul în care a apărut.
În 2023, unii se întrebau de ce Domnul Goe nu poartă costumul de marinar din imaginația colectivă. Alții nu înțelegeau poziția mâinilor. Apoi lumea s-a obișnuit cu ea.
Acum, după o nouă intervenție artistică, Goe a revenit în centrul atenției. Doar că de această dată nu mai discutăm despre proporții, sculptură, materiale sau integrarea artei urbane în spațiul public. Discutăm despre ideologie.
Și, cum altfel în Ploiești, discuția a ajuns să aibă și un pronunțat parfum de Caragiale.
Pentru că dacă marele dramaturg ar fi fost contemporan cu această dezbatere, e greu de imaginat că ar fi ratat ocazia de a pune personajele să se certe solemn în jurul unei statui pe care nimeni nu știe exact dacă trebuie să o admire, să o restaureze sau să-i ceară buletinul de partid.
Statuia de la Gara de Sud nu este grupul statuar dedicat lui Caragiale din zona centrală a orașului. Este o lucrare contemporană distinctă, realizată special pentru spațiul gării și integrată în proiectul Artown Festival.
Iar amplasamentul nu a fost ales întâmplător: povestea lui Domnul Goe este legată tocmai de călătoria cu trenul. Prin urmare, Goe a ajuns acolo unde trebuia să ajungă: în gară.
Problema este că, după trei ani, trenul lui Goe pare să fi intrat pe linia politică.
Și, dacă tot suntem în orașul lui Caragiale, poate că aceasta este cea mai autentică parte a întregii povești. Goe continuă să fie răsfățat. Doar că acum nu mai este clar cine îl răsfață, cine îl ceartă și, mai ales, cine are dreptul să decidă cum trebuie să arate.
Până una-alta, statuia rămâne pe peron. Iar Ploieștiul își poate continua dezbaterea. Cu patos, cu indignare, cu comunicate și, eventual, cu încă un strat de vopsea.
Pentru că, în orașul lui Caragiale, era aproape imposibil ca Domnul Goe să nu ajungă, mai devreme sau mai târziu, și personaj politic.
