Actriţa franco-italiană Claudia Cardinale, unul dintre simbolurile cinematografiei mondiale, a murit marţi, la vârsta de 87 de ani, la Nemours, lângă Paris. Potrivit impresarului său, Laurent Savry, marea actriţă s-a stins „înconjurată de copiii săi”, lăsând în urmă o moștenire artistică ce traversează generaţii. „Ne lasă moştenirea unei femei libere şi inspirate, atât în parcursul său de femeie, cât şi de artistă”, a transmis Savry într-un mesaj către AFP.
Născută pe 15 aprilie 1938, la La Goulette, în Tunisia, din tată sicilian și mamă de origine franceză, Claudia Cardinale a intrat în atenția publicului după ce a câștigat, la doar 17 ani, un concurs de frumusețe la care nici măcar nu se înscrisese. Supranumită „cea mai frumoasă italiancă din Tunis”, a fost remarcată imediat la Festivalul de la Veneția și a devenit rapid una dintre marile revelații ale ecranului european.
Colaborările sale cu regizori precum Luchino Visconti, Federico Fellini, Henri Verneuil, Richard Brooks și Sergio Leone au conturat imaginea unei actriţe magnetice, de neuitat. A strălucit în „Rocco şi fraţii săi” (1960), „Ghepardul” (1963), unde a jucat alături de Alain Delon și Burt Lancaster, dar și în „Opt și jumătate” de Fellini și „A fost odată în Vest” de Leone. Pe lângă cinematografia italiană, a avut o carieră remarcabilă și la Hollywood – în „Pantera roz” (1963) de Blake Edwards sau „Profesioniștii” cu Burt Lancaster – și în Franța, unde a colaborat cu regizori de prestigiu. De-a lungul a peste cinci decenii de carieră, Claudia Cardinale a jucat în mai mult de 150 de filme și a primit distincții prestigioase, precum Leul de Aur pentru întreaga carieră la Veneția (1993) și Ursul de Aur la Berlin (2002).
Moartea Claudiei Cardinale a stârnit un val de emoție și omagii din partea lumii culturale. Ministrul francez al Culturii, Rachida Dati, a scris pe X: „Privirea, vocea și aura sa vor rămâne pentru totdeauna în istoria cinematografiei. Franțuzoaică prin suflet, muză a celor mai mari, ea a întruchipat cu strălucire libertatea, forța și eleganța.”
La rândul său, ministrul italian al Culturii, Alessandro Giuli, a descris-o drept „una dintre cele mai mari actrițe italiene din toate timpurile”, subliniind „grația profund italiană și frumusețea aparte” pe care le-a întruchipat.
Fostul preşedinte al Festivalului de la Cannes, Gilles Jacob, a rezumat astfel impactul ei artistic: „Fata cu valiza a plecat, Angelica din ‘Ghepardul’ nu va mai deschide balul. Marii regizori au glorificat-o, ea i-a slujit, iar noi am iubit cu tandrețe această ființă delicată.”
Viața Claudiei Cardinale a fost marcată și de momente dramatice. La 19 ani a devenit mamă, după ce a fost victima unui viol, iar existența fiului ei, Patrick, a fost ținută secretă pentru a-i proteja cariera. Mai târziu, a avut o fiică, Claudia, din relația cu regizorul Pasquale Squitieri. Împreună cu aceasta, a fondat Fondazione Claudia Cardinale la Nemours, un spațiu dedicat promovării tinerilor artiști.
Comparată adesea cu Brigitte Bardot – „CC” brunetă și „BB” blondă împărțind ecranul în „Les Pétroleuses” (1971) – Claudia Cardinale a rămas un etalon al frumuseții și talentului cinematografic european.
Data și locul înmormântării nu au fost încă stabilite.
