Poate cel mai prolific compozitor român, cu peste 500 de creații muzicale, Horia Moculescu ne-a părăsit astăzi, la vârsta de 88 de ani. Melodia ”Salcia” poate fi considerată una iconică, alături de ”Copacul” lui Jolt Kerestely, ”Oameni” a lui Marius Țeicu sau ”Bună seara iubito” a lui Adrian Enescu.
Horia Moculescu a fost o personalitate marcantă a muzicii ușoare românești, pianist, compozitor, producător şi mediator cultural. Ultima sa apariție oficială a fost anul acesta la Festivalul ”Mamaia”, unde a fost președintele juriului.
Horia Moculescu s-a născut la 18 martie 1937, în orașul Râmnicu-Vâlcea. Din partea mamei (Nidia Copetti), Moculescu este de origine italiană, iar din partea tatălui (Nicolae Moculescu, fost ofițer în armata română interbelică) este de origine română. Din cauza așa-zisei „origini sociale nesănătoase” din timpul regimului comunist, nu a fost admis la Conservatorul din București.
Din copilărie, talentul său muzical a început să iasă în evidență — încă de la vârsta de șase ani s-ar fi deprins cu acordeonul, apoi cu pianul.
Deși ar fi avut motive de excelență în muzică, contextul politic şi social al României comuniste l-au împiedicat să urmeze o carieră „oficială” de muzician la nivel universitar (Universitatea de Muzică din București). În schimb, s-a înscris la Institutul de Mine din Petroșani, unde a continuat să își valorifice talentul muzical în cadrul orchestrei facultății.
După studii, Horia Moculescu a început să activeze ca pianist în restaurante şi pe litoralul românesc, ceea ce i-a oferit experienţă live, interacţiune directă cu publicul şi o înţelegere profundă a genului muzical uşor.
În anii ’60-’70, a format propria sa orchestra, a compus și produs muzică şi a colaborat cu numeroși artişti din România.
Moculescu a compus numeroase şlagăre românești, atât pentru el însuşi, cât şi pentru alţi interpreţi. Muzica sa se distinge prin melodie puternică, accesibilitate, dar şi o anume rafinare instrumentala — fiind pianist de meserie.
Printre lucrările notabile:
„Mireasma ploilor târzii” (1985)
„Vara sentimentală” (1986)
„Primăvara bobocilor” (1987)
De asemenea, a scris muzică pentru film, precum pentru „Pistruiatul” (1973) şi „Maria şi marea” (1989).
Pe partea de producţie, s-a implicat în susţinerea altor artişti, în orchestră, în televiziune și mediatori de divertisment, devenind o verigă între talente şi piaţa muzicală.
Stilul lui Horia Moculescu poate fi descris ca o sinteză între rafinamentul pianistului clasic şi accesibilitatea muzicii uşoare/pop. El a ştiut să creeze melodii memorabile, să folosească armonii plăcute şi să aducă un suflu modern în epocă (mai ales în anii ’80-’90).
Contribuţia sa în muzica românească este importantă prin:
instrumentalitatea: faptul că provenea dintr-o şcoală (chiar informală) de pianist îi dădea o profunzime rară pentru muzica uşoară.
colaborarea cu alţi artişti: a dat ocazii altor interpreţi să explodeze, să se facă remarcaţi.
durata: cariera sa s-a întins pe decenii, adaptându-se la evoluţia gusturilor şi tehnologiilor muzicale.
produsul cultural românesc: într-o epocă în care accesul la piaţa occidentală era restrâns, muzica lui a contribuit la definirea unei identităţi româneşti a muzicii uşoare.
A fost căsătorit de patru ori. A avut doi copii.
Din cauza originii „neadecvate” din punct de vedere politic în regimul comunist (după cum reflectă unele surse), a întâmpinat bariere în a accede la instituţii muzicale de stat. În ciuda acestor dificultăţi, a reuşit să se facă remarcat prin perseverenţă şi talent.
Horia Moculescu a primit aprecierea comunităţii muzicale din România pentru bogata sa activitate. De-a lungul timpului, lucrările sale au devenit parte din patrimoniul muzicii ușoare românești, fiind cântate de generaţii de artişti și ascultaţi de public larg.
De asemenea, discurile şi compilațiile în care apare reflectă interesul continuu pentru muzica sa.
În ansamblu, Horia Moculescu reprezintă un exemplu de muzician complet: instrumentist, compozitor, producător — cineva care a ştiut să îmbine pasiunea muzicală cu instinctul pentru public. Muzica lui continuă să fie ascultată, preţuită şi redescoperită.
„Anul 2000” – una dintre piesele cele mai cunoscute.
„Balanţa inimii” – interpretată de Margareta Pâslaru.
„Ce bine e să ştii să citeşti” – Margareta Pâslaru.
„Azi nu voi putea dormi” – Margareta Pâslaru.
„Cere-mi” – Margareta Pâslaru.
„Cine ştie” – Margareta Pâslaru.
„Salcia” – interpretată de Mihaela Mihai.
„Revederea” – Mihaela Mihai.
„Dor” – interpretată de Marina Voica.
„Cântec de leagăn” – interpretată de Aurelian Andreescu.
„Ascultă-ţi copiii care plâng” – interpretată de Adrian Daminescu.
„Prima iubire şi ultima” – interpretată de Gabriel Cotabiţă.
„Păi de ce?” – interpretată de Corina Chiriac.
„Inima ta” – Corina Chiriac.
„Fir de busuioc” – Corina Chiriac.
„Să nu mă întrebi” – Corina Chiriac.
„Pe tine n-am să te pot uita niciodată” – Corina Chiriac.
„Nu mai vreau” – interpretată de Mirabela Dauer.
„Singurătatea mea” – interpretată de Moculescu.
„Primăverii n-ai ce-i face” – interpretată de Moculescu.
„Nu mă vei uita” – interpretată de Moculescu.
„Rugă” – interpretată de Moculescu.
„Chemarea dragostei” – interpretată de Moculescu.
