Ada Sârbu este femeia de la cârma Salvamont Sinaia, unul dintre cele mai dificile servicii de salvare montană din ţară, o „sinăiancă mică şi om al lumii mari”, care, de câteva luni, trăieşte visul vieţii sale – acela de a face parte din Salvamont.
„Sunt o fiică a oraşului Sinaia dintr-un îndelungat şir de sinăieni, pentru că Sârbii – Ungarthii de fapt sunt din descălecătorii de Sinaia, deci am o relaţie aparte cu oraşul acesta prin ADN, să spun aşa, şi sunt fiica lui Mihai Sârbu, unul dintre fondatorii salvamontului românesc, drept pentru care aproape că m-am născut şi în orice caz am crescut pe muntele acesta de care am fost, sunt şi voi fi foarte ataşată, însă de care m-am despărţit vreme de vreo 20 de ani. Am locuit în Bruxelles, unde mi-am construit o carieră într-un cu totul şi cu totul alt domeniu decât cel montan şi, după 20 de ani, ca în Alexandre Dumas, m-am întors acasă”, a povestit Ada Sârbu, pentru Agerpres.
Ca în cazul oricărui copil, întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare” a primit din partea acesteia răspunsuri diverse de-a lungul vremii, precum pilot militar pe supersonic sau om de ştiinţe naturale. Totuşi, o dorinţă a rămas constantă, devenind visul vieţii sale – aceea de a face parte din Salvamont.

În urmă cu mulţi ani, ea s-a despărţit de Salvamont şi a luat-o pe un alt drum, clădindu-şi o carieră de interpret de conferinţă la cel mai înalt nivel, departe de ţară, la Bruxelles.
„Ruperea mea de Salvamont s-a petrecut acum mulţi ani de zile, după ce activasem ca aspirant vreo doi ani, trecusem prin ceva şcoli şi fusesem la câteva acţiuni. A fost o acţiune extrem de dură, în decursul căreia am avut de adunat patru decedaţi de pe munte. M-am bucurat că am simţit că fac faţă la acelaşi nivel ca şi ceilalţi, un pic sub cei mai buni, desigur, dar ţinând pasul bine, şi, după ziua aceasta grea, seara, la decompresie, împreună cu echipa care participase la acţiune, mi s-a spus fără ocolişuri că, da, am fost bună, dar nu am ce căuta în echipa Salvamont Sinaia, în primul rând pentru că sunt fată şi în al doilea rând pentru că sunt fata tatălui meu. Atunci s-a năruit un edificiu foarte frumos şi am zis: ‘bine, e cazul să îmi văd de altă existenţă’ şi exact aşa s-a întâmplat. Mi-am făcut o carieră în cu totul şi cu totul alt domeniu, dar muntele acolo a rămas şi eu pe el cât mai des cu putinţă”, îşi aminteşte ea.
Un concurs de circumstanţe a făcut ca Ada Sârbu, care a terminat Ştiinţe Politice, să ajungă să lucreze ca interpret de conferinţă la Bruxelles pentru instituţii precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul European, dar şi pe piaţa privată, pentru companii mari din domenii diferite.
„Am făcut Ştiinţe Politice şi, printr-un concurs de circumstanţe şi multă muncă, am ajuns să lucrez în domeniul interpretării la un nivel foarte ridicat, alături de nişte colegi absolut fabuloşi. Cred că mai degrabă interesul pentru ce se întâmplă în general şi pentru cum se desfăşoară lucrurile în jur şi în cap m-a împins spre cariera aceasta foarte, foarte interesantă de interpretare de conferinţă. (…) Am putut să gust din multe domenii şi multe bucurii din punctul de vedere al interpretării. (…) A lucra la instituţiile europene nu presupune doar tehnocraţie, ci e vorba de o deschidere enormă către cunoştinţe”, explică Ada.
Recent însă, într-un moment în care viaţa sa era aşezată confortabil acolo, departe de ţară, rădăcina ei, care a rămas la Sinaia, a făcut în aşa fel încât să o aducă înapoi acasă.
Când a apărut ideea ca ea să preia conducerea Salvamont Sinaia, Ada a întâmpinat-o iniţial cu un „râs homeric”, dar a cântărit-o apoi timp de trei luni ”cum nu a mai cântărit ceva vreodată”.
Continuarea AICI.