Încă un nume mare al muzicii de petrecere a murit, vineri noaptea. Îndrăgita cântăreață de muzică populară și lăutărească Gabi Luncă a decedat, la vârsta de 83 de ani, la Spitalul din Ilfov, răpusă de COVID-19.
Gabi Luncă a decedat în această seară. Artista s-a născut în 16 octombrie 1938, la Vărbilău, Prahova. Din 1992, ea a mai cântat doar muzică religioasă. Aceasta avea 83 de ani şi era internată de două săptămâni. Anunțul a fost făcut de fiica acesteia, Rebeca Onoriu, pe pagina sa de Facebook.
Fiica lui Gabi Luncă, Rebeca Onoriu, a scris, în noaptea de vineri spre sâmbătă, pe pagina de Facebook, că mama sa a murit. „După 23 ani, din nou împreună! Cântă împreuna Celui pe care L-au iubit și L-au slujit o viață întreagă! O să ne revedem…”, a scris Rebeca Onoriu, în dreptul unei fotografii în care sunt Gabi Luncă și acordeonistul Ion Onoriu, cel cu care marea voce a muzicii lăutărești și populare s-a căsătorit în 1964. Ion Onoriu a murit în urmă cu 23 de ani, în 1998.
Gabi Luncă era internată la Terapie Intensivă, la Spitalul Județean Ilfov, din cauza COVID-19.
Începe să cânte în anul 1951, alături de tatăl său iar după 1953 devine solista orchestrei de muzică populară a Clubului Muncitoresc din Băicoi. În 1955 începe colaborarea cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai, Ploiești, dirijor fiind în perioada respectivă acordeonistul Sile Ungureanu. Devine cunoscută încă de la 17 ani, când era angajată la Orchestra Flacăra Prahovei din Ploiești. Încă de atunci, artista și-a definit foarte clar genul muzical: muzica orășenească lăutărească. Doi ani mai târziu primește o telegramă din partea casei de discuri Electrecord, în care este invitată să înregistreze primul ei album, cu doar patru piese. Melodia de rezistență a fost „Dă-mi drumul nevastă-n casă.”
În perioada 1955 – 1957 are și câteva colaborări și cu Orchestra „Flacăra Prahovei” a Filarmonicii din Ploiești, dirijată de violonistul George Botez (fiul „diseur”-ului și tangoistului interbelic Titi Botez). În 1955 înregistrează prima dată la Radiodifuziunea Română, unde debutează cu melodia „Pe deasupra casei mele”, acompaniată de Orchestra de muzică populară Radio dirijată de Victor Predescu. În 1959 este invitată de Ionel Budișteanu să înregistreze primele trei piese la Electrecord: Am un pom în bătătură și M-am jurat că nu mai beau. Realizează numeroase alte înregistrări la Electrecord în perioada 1960-1965, apărute pe câteva ebonite și două discuri mici, colaborând cu importanți șefi de orchestră precum Nicu Stănescu, Zisu Georgescu sau Florian Economu.
În 1964 se căsătorește cu acordeonistul Ion Onoriu, alături de care începe să înregistreze din 1970. În perioada 1965 – 1972 continuă să înregistreze un EP și un LP cu frații Gore (în 1965, respectiv 1967) și două LP-uri cu orchestra condusă de violonistul Constantin Mirea, colaborând în această perioadă cu instrumentiști de prestigiu ca Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Nicolae Crăciunescu și Marcel Budală. Începând cu 1973 practic toate înregistrările de până la sfârșitul carierei sunt realizate alături de formația lui Ion Onoriu, orchestră căreia se alătură mai târziu clarinetistul Mieluță Bibescu, trompetistul Costel Vasilescu și țambalistul Toni Iordache. În 1980 are primul său concert în străinătate (Israel), urmând alte turnee, semnificative fiind cel din Berlin (1982) și cel din New York (1983). În 1982, Gabi Luncă a fost invitată de președintele României, Nicolae Ceaușescu, să cânte pentru membrii guvernului aflați în vacanță la Comorova.
În 1990, organizează împreună cu Ion Onoriu cel mai mare concert de muzică lăutărească urbană (mahala) din istoria României, pe stadionul Dinamo. În 1992, alături de Ion Onoriu lansează primul album de muzică lăutărească-religioasă, prezentând-o în două turnee, în Paris și Madrid. Din 1993, Gabi Luncă nu a mai cântat decât la slujbele Bisericii Penticostale din București, retrăgându-se complet de pe scena muzicală lăutărească.
