26 septembrie 2021
No menu items!

Belmondo- polițistul vagabond a părăsit scena și filmul la 88 de ani! Cultura franceză e în doliu

Cele mai vizualizate articole

Jean-Paul Belmondo (n. 9 aprilie 1933, Neuilly-sur-Seine, Île-de-France, Franța – d. 6 septembrie 2021) cunoscut și ca Bébel, a fost un actor de film și de teatru, cascador și producător francez. De la sfârșitul anilor 1950, Belmondo a fost un actor aparținând noului val în care se afirmă răsunător cu partitura din filmul ”Cu sufletul la gură”. De la mijlocul anilor 1960, a fost timp de două decenii ca și actor de comedie și un agil erou de filme de acțiune, unul dintre starurile de succes ale cinematografiei europene.

Considerat un “monstru sacru” al cinematografiei franceze, actorul Jean-Paul Belmondo a murit la vârsta de 88 de ani, relatează France Info. Născut la 9 aprilie 1933, artistul a crescut într-o familie de artişti. Tatăl său, de origine italiană, era un binecunoscut sculptor.

Primul său mare rol, în 1960, alături de Jean Seberg, îl aduce în atenţia publicului. Vedetă a “Noului Val” al cinematografiei (“Moderato cantabile”, “Pierrot le fou”), apoi, poliţist sau vagabond în filme pentru marele public, actorul a fost un copil răsfăţat al filmului francez. A jucat cu mari actriţe, ca Sophia Loren, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale, Danielle Darrieux, Romy Schneider, Jacqueline Bisset, Raquel Welch şi Francoise Dorleac şi a avut relaţii în viaţa reală cu Ursula Andress şi Laura Antonelli. De asemenea, a jucat alături de mari actori, cum ar fi: Alain Delon, Jean Gabin, David Niven, Omar Sharif şi Gerard Depardieu.

Jean-Paul Belmondo a fost pasionat încă din tinereţe de box şi fotbal. La vârsta de 16 ani a avut tuberculoză, iar părinţii l-au trimis în Auvergne. După întoarcerea din Auvergne, a urmat cursurile şcolii lui Raymond Girard. Debutează în teatru, în 1950, interpretând “La Belle au Bois Dormant”. Timp de şase luni, Raymond Girard îl va ajuta să se pregătească pentru concursul la “Conservatoire d’art dramatique”, unde, începând din 1951, Jean-Paul Belmondo devine elevul lui Pierre Dux. În timpul celor patru ani petrecuţi aici, i-a întâlnit pe Jean Rochefort, Jean-Pierre Marielle, Pierre Vernier şi Michel Beaune. Este dat afară din cauza comportamentului său.

În 1953, îşi face adevăratul debut pe scenă, în două piese la Théâtre de l’Atelier: “Médée” de Jean Anouilh si “Zamore” de Georges Neveux în regia lui André Barsacq. Succesul său a venit odată cu rolul din filmul lui Jean-Luc Godard “A bout de souffle” (1960), care s-a convertit într-o mişcare culturală ce va fi numită apoi “Noul Val”.

Fire sportivă, a interpretat roluri în care a făcut cascadorii fără să fie dublat. Site-ul www.imdb.com precizează că Belmondo şi-a interpretat întotdeauna singur toate cascadoriile, însă a încetat să mai facă acest lucru după un accident în timpul filmărilor la “Hold-Up” (1985). A fost perioada superpoliţiştilor, a vagabonzilor şi a masculilor bătăuşi: “Borsalino”, “Flic ou voyou”, “Le Professionnel”.

Belmondo şi-a exploatat inteligent aspectul lui de “omul cel mai urât din cinematografia franceză” şi cu atât mai simpatic şi care l-a făcut să lege o strânsă prietenie cu perechea sa, ce se afla la polul opus – Alain Delon. Timp de peste 20 de ani, la fiecare din cele 48 de filme ale sale au venit un milion de spectatori. A revenit, după ceva timp, cu personajul Sam Lion din “Itineraire d’un efant gate” (1988), unul din cele mai mari roluri ale sale, răsplătit cu premiul Cesar pentru cel mai bun actor. A refuzat însă trofeul. Belmondo a revenit apoi la prima sa dragoste, teatrul: a urcat din nou pe scenă în “Kean” şi “Cyrano” şi a cumpărat “Theatre des Varietes”.

În 1999, Jean-Paul Belmondo este spitalizat la Brest, după ce s-a îmbolnăvit în timpul unei reprezentaţii teatrale a piesei “Frederick ou le Boulevard du Crime”. “Bebel”, cum este cunoscut în lumea filmului, a suferit, în 2001, un accident vascular cerebral, care i-a lăsat urme. În 2009, a realizat un nou film “Un homme et son chien” în regia lui Francis Huster, care, însă, a fost un eşec comercial.

Actorul a primit cele mai importante distincţii ale statului francez – Ordinul Naţional de Merit, în grad de comandor (1994) şi Legiunea de Onoare în grad de comandor (2007). În ianuarie 2011, a primit un premiu special din partea Asociaţiei criticilor de film din Los Angeles (LAFCA), pentru întreaga sa carieră.

Evaluează articolul

Cele mai noi știri

CÎŢU ANUNŢĂ CREŞTERI DE PENSII, SALARII ŞI ALOCAŢII DE LA 1 IANUARIE

Premierul Florin Cîţu anunţă că, de la 1 ianuarie 2022, vor creşte pensiile, salariul minim şi alocaţiile copiilor, subliniind...
spot_img

Articole din aceeași categorie

- Advertisement -spot_img
NecenzuratPH