Justiția română a demonstrat din nou că este ca un vin bun: are nevoie de mulți ani la maturat pentru a fi cu adevărat savurată. Tribunalul Buzău a reușit performanța istorică de a pronunța prima sentință în „Lotul Oniga”, cel mai lung proces de mare corupție din istoria țării.
Bilanțul oficial arată ca o statistică din Cartea Recordurilor: 13 ani de proces, 154 de amânări și un munte de dosare pline de praf.
Început în negura vremurilor (mai exact, în anul de grație 2013), dosarul viza foști șefi ai ITM Prahova, acuzați de DNA că ar fi confundat instituția publică cu propria pușculiță. Timp de mai bine de un deceniu, procesul a avansat cu viteza unui melc obosit care urcă pe gheață.
Printre cele mai populare motive de amânare din acești 13 ani s-au numărat clasicele:
- Lipsa de procedură (când poștașul n-a găsit adresa).
- Schimbarea completurilor de judecată (momentul când noul judecător o ia de la zero).
- Nevoia avocaților de a studia dosarul (probabil literă cu literă, de mii de ori).
Marele inamic al procurorilor a fost însă ceasul. În timp ce termenele de judecată se mutau vesel de pe o lună pe alta, termenul de prescripție a alergat la sprint. Rezultatul? Majoritatea faptelor de corupție s-au evaporat legal, lăsându-i pe inculpați curați și uscați în fața instanței de fond.
Rămâne de văzut dacă decizia va fi atacată cu apel. Dacă se păstrează același ritm, ne revedem cu următoarea sentință undeva prin anul 2039.
